"De aici încolo, si-o fi spus fata lui Petru Rares, totul cade pe capul meu!"( a doua parte a vietii a Doamnei Chiajna ,la moartea sotului sau !)
Ideea Unirii a aparut mai devreme purtata de familia domnitoare a domnitorului Mircea Ciobanu ,adica atit el, cat si sotia sa fata lui Petru Rares, nepoata a lui Stefan cel Mare, doamna Chiajna au fost partizanii statornici ai Unirii Tarilor Romanesti si au urmat toate tertipurile si luptele necesare acetei chemari !
Sotul doamnei Chiajna a fost de doua ori numit de Sultan Principele Munteniei, intrerupt de anii plecati in Transilvania in exil pentru a astepta din nou revenirea la domnie,aceasta s-a facut si apoi a mai domnit 2 ani, murind la domnie( unii zic ca a fost moarte naturala , altii zic ca a fost otravit ! )
A avut in permanenta neintelegeri cu boierii locali si aflati in bune relatii cu poarta otomana.
A necesitat in repetate rinduri pedepsirea acestora pentru tradare ! prin cutit sau poprire si confiscarea averilor drept pedeapsa (extinsa la rude sau personala), dar nici moartea sau pierderea avutiilor nu au stins opozitia acestora peste ani !
Chiar daca a executat si omorit multi boieri munteni (ultima oara aproape peste 2o de boieri inruditi de singe sau de credinta potrivnica ) in domnia sa, nu a reusit sa-I stirpeasca intru-totul si chiar sotia sa a fost deseori urmarita de soldatii turci plecati de la Giurgiu sau Braila (cetati aflate sub controlul turcilor ) si navaliti in tara.
Cum a fost in cazul salvarii ei la Manastirea Carna din judetul Buzau ,peste drum de Cislau si conacul doamnei Neaga cand povestea spune ca se poate ca starea proasta a clopotnitei sa-i fi produs o astfel de modificare la stramtoare a nasului Doamnei Chiajna ,care totusi a fost bucuroasa de salvarea unor acte compromitatoare in fata turcilor braileni !
Totusi pana in anul mortii sale 1588 si a exilului sau la Alep (Siria) sau moartea timpurie a sotului sau, nu a impiedecat-o sa urmareasca politic sensul Unirii Principatelor Romanesti in veacul ce va urma !
A ales cu destoinicie eroii acestei intimplari : Doamna Neaga viitoare Doamna a Tarii Romanesti ,sotul sau Domnul Mihnea, fiul lui Alexandru al II numit si”Oaie stearpa” si unul din slujbasii sai ( Mihnea zis nedrept turcitul ), viitorul domn Mihai Viteazu,fiul inzestrat al Teodorei Cantacuzino,nepotul unchiului sau grecul Iane Cantacuz
Doamna Chiajna din Wikipedia :
Doamna Chiajna (nascuta la aprox. 1525, Polonia, decedata la anul1588), soţie de domnitor din Ţara Românească, secolul XVI, este fiica lui Petru Rareş al Moldovei şi nepoata lui Ştefan cel Mare. Se presupune ca s-ar fi născut, pe la 1525, în Polonia. Chiajna este numele slavon pentru Despina, însă numele ei de botez era Ana. În1545 s-a măritat cu domnitorul Munteniei, Mircea Ciobanul, cunoscut în istorie pentru măcelărirea boierilor pe care îi bănuia de trădare. Din această căsătorie au avut 3 băieţi şi mai multe fete. După moartea lui Mircea Ciobanul în 21 septembrie 1559, se instituie ca tutore a fiului ei cel mai mare Petru cel Tânăr, în vârstă de 13 ani, pentru care a obţinut tronul. Îi întăreşte domnia fiului prin daruri trimise la turci, de unde a cerut şi doi tineri fanarioţi pentru fiicele sale. Au fost propuşi Stamatie Paleologu, tânăr şi chipeş şi bătrânul Cantacuzen. Fiica ce trebuia să se căsătorească cu bătrânul, a fugit cu tânărul boier român Radu Socol pe care îl iubea. Ca să spele ruşinea aruncată pe obrazul Porţii otomane, Chiajna a trimis alte noi daruri mari. În acelaşi timp ca să se răzbune pe boieri, a dat ordin să fie omorâţi mai mulţi dintre ei. În 1574 şi-a măritat o altă fiică cu sultanul Murad. După un an însă, a căzut în dizgraţia turcilor, care au exilat-o la Alep, în Siria. Aici a trebuit să-şi câştige existenţa cu negustoria şi ţesutul (se zice si cersetoria ). A murit în 1588, iar mormântul este la Galata.
A fost o doamnă energică, isteaţă, urzitoare de intrigi şi dornică de putere, dar şi o admirabilă mamă, capabilă de orice jertfă pentru copiii ei. Ea a iniţiat ctitorirea a numeroase aşezăminte religioase şi a înfiinţat în 1552, la Câmpulung Muscel, una dintre cele mai vechi şcoli româneşti.
Neagu Djuvara comentează despre domniţă, ca şi despre alţi domnitori din aceeaşi perioadă, că "au tăiat atâţia boieri (ca şi Lăpuşneanu în Moldova), încât s-a crezut un timp în istoriografia noastră că boierimea din epoca medievală fusese exterminată în ambele ţări şi că boierimea din secolul XVII reprezintă o serie cu totul nouă" .
SURSA 01 enciclopediaromaniei.ro
Fiica lui Petru Rares si a doamnei Maria, nepoata lui Ştefan cel Mare, a fost casatorita cu domnul Ţarii Romanesti, Mircea Ciobanul. Dupa moartea mamei sale a fost crescuta de cea de-a doua sotie a lui Rares, doamna Elena. Casatoria cu domnul muntean a avut loc dupa 25 iunie 1546 si, dupa unele surse, l-a influentat in politica sangeroasa dusa de acesta impotriva boierilor, din randurile carora a macelarit o multime pentru a-i cuminti si a le lua averile. Au avut impreuna sapte copii, trei baieti Petru, Mircea si Radu si patru fete, Anca, Alexandra, Marina si Dobra. În martie 1554 isi urmeaza sotul la Constantinopol, chemat pentru a raspunde in fata sultanului, in exilul din Etiopia (din martie 1555) sau Anatolia (din 1557). Dupa moartea lui Mircea Ciobanul, survenita in septembrie 1559, Chiajna, "o femeie fara pic de rusine, dar cu o minte de barbat, care duce totul", si-a concentrat toata energia, folosind orice mijloace interne si uneltiri la Constantinopol, pentru a obtine si a pastra tronul pentru fiul ei, Petru. Au avut loc trei batalii cu ostile boierilor pribegi, in toamna lui 1559 la Romanesti, Şerpatesti si Boian, in urma carora fiul ei a urcat pe tronul Ţarii Romanesti. Meritul mamei a fost cu atat mai mare cu cat Petru cel Tanar era, de fapt, un copil, avand doar 13 ani la preluarea domniei. A facut tot posibilul pentru a contracta casatorii profitabile pentru copiii ei , dar majoritatea au esuat. În 1561, a petit pentru Petru pe Elena, fiica lui Nicolae Cherepovici, fost ban de Lugoj si Caransebes, casatoria avand loc la Sibiu, in 22 august 1563, cu Ioan Sigismund Zápolya, principele Transilvaniei, ca nas. Casatoria a fost rupta la cererea doamnei si, "…la 22 ianuarie 1564 s-a adus inapoi, de la Petru voda, fata lui N. Cherepovici, din pricina Mircioaiei". O alta casatorie ratata a fost cea dintre fiica ei Maria si Iane Cantacuzino, fratele renumitului Şeitan-oğlu, apropiatul elitei constantinopolitane, caruia i s-a promis fata cu zestrea ce i se cuvenea, dar pe drumul spre capitala otomana aceasta este rapita de un grup de boieri, care, se pare, avea acceptul doamnei, ce dorea sa o marite cu nepotul patriarhului ecumenic, Stamate Paleologul. Cei doi mari nemultumiti, Ioan Sigismund si Şeitan-oğlu, la care s-a alaturat si ambasadorul francez la Poarta, Grandchamps, un alt pretendent refuzat de Chiajna, oameni cu mare influenta, au uneltit impotriva ei. În martie 1568, Petru cel Tanar a fost chemat la Constantinopol sa aduca el insusi tributul; acesta s-a conformat fara a banui ca va fi mazilit. A fost intemnitat o vreme, apoi surghiunit la Iconium, in Asia Mica. Doamna vine cu ceilalti copii la Constantinopol pentru o ultima incercare de a redobandi tronul. În iulie 1568 se intalneste cu Petru la Gallipoli si pornesc impreuna spre locul exilului, unde au ajuns in luna august a aceluiasi an, cand fostul domn, foarte slabit, moare. Dupa o vreme in care a cazut prada saraciei, fiind nevoita sa-si castige existenta ocupandu-se cu negustoria si tesutul, Chiajna a folosit aliantele matrimoniale realizate cu ajutorul celorlalti copii ai sai pentru a recapata influenta la Constantinopol, de unde s-a implicat in continuare pentru a unelti faceri si desfaceri de domnie in tarile romane. O vreme a locuit la Alep, in Siria, unde, in ianuarie 1569, traia impreuna cu ceilalti copii ai sai, din 20 de aspri pe zi, acordati de sultan, dupa cum o gasise calatorul L. Rauchwolffen, care afirma despre ea ca era "o femeie priceputa, cunoscatoare a limbilor turca si araba".Neavand alta solutie de a-si ameliora situatia, isi marita una dintre fiice, Ana, cu sanğeac-beiul de Magnesia, viitorul sultan Murad III (1574 – 1595), "dupa obiceiul paganesc". Totodata isi sfatuieste cei doi fii, Mircea si Radu, sa treaca la Islam (1571). Nu se cunoaste cu certitudine unde si cand a murit. Eroina a operei Doamna Chiajna, scrisa de Alexandru Odobescu in 1860, cea care a fost caracterizata ca fiind o "femeie foarte usoara" (Ioan Sigismund), "femeie cu pofte monstruoase", "tarfa publica", a demonstrat ca a fost o fire extrem de puternica si fara scrupule, "… femeia vremii, a unor vremi, cand viata omeneasca, nu numai in Orient, in lumea intreaga… era desconsiderata… Asa incat aceasta Doamna romana n-a fost in afara de mentalitatea normala a epocii in care a trait, si in tot cazul a fost sub ceea ce legenda a facut din ea".
SURSA 02 wikipedia.org
Doamna Chiajna (n. aprox. 1525, Polonia, d. 1588), soţie de domnitor din Ţara Românească, secolul XVI, este fiica lui Petru Rareş al Moldovei şi nepoata lui Ştefan cel Mare. Se presupune ca s-ar fi născut, pe la 1525, în Polonia. Chiajna este numele slavon pentru Despina, însă numele ei de botez era Ana. În 1545 s-a măritat cu domnitorul Munteniei, Mircea Ciobanul, cunoscut în istorie pentru măcelărirea boierilor pe care îi bănuia de trădare. Din această căsătorie au avut 3 băieţi şi mai multe fete. După moartea lui Mircea Ciobanul în 21 septembrie 1559, se instituie ca tutore a fiului ei cel mai mare Petru cel Tânăr, în vârstă de 13 ani, pentru care a obţinut tronul. Îi întăreşte domnia fiului prin daruri trimise la turci, de unde a cerut şi doi tineri fanarioţi pentru fiicele sale. Au fost propuşi Stamatie Paleologu, tânăr şi chipeş şi bătrânul Cantacuzen. Fiica ce trebuia să se căsătorească cu bătrânul, a fugit cu tânărul boier român Radu Socol pe care îl iubea. Ca să spele ruşinea aruncată pe obrazul Porţii otomane, Chiajna a trimis alte noi daruri mari. În acelaşi timp ca să se răzbune pe boieri, a dat ordin să fie omorâţi mai mulţi dintre ei. În 1574 şi-a măritat o altă fiică cu sultanul Murad. După un an însă, a căzut în dizgraţia turcilor, care au exilat-o la Alep, în Siria. Aici a trebuit să-şi câştige existenţa cu negustoria şi ţesutul. A murit în 1588, iar mormântul este la Galata. A fost o doamnă energică, isteaţă, urzitoare de intrigi şi dornică de putere, dar şi o admirabilă mamă, capabilă de orice jertfă pentru copiii ei. Ea a iniţiat ctitorirea a numeroase aşezăminte religioase şi a înfiinţat în 1552, la Câmpulung Muscel, una dintre cele mai vechi şcoli româneşti. În comuna Chiajna din judeţul Ilfov, la jumătatea lunii noiembrie, în organizarea autorităţilor locale, se serbează Ziua Doamnei Chiajna, cu depuneri de flori la statuia realizată de sculptorul Nicolae Popa.
SURSA 03 istoria.ro
Se poate spune, fara a se gresi, ca Doamna Chiajna a fost un veritabil pur sânge domnesc. Nepoata de domn (a lui Stefan cel Mare), nascuta din os domnesc (tata i-a fost Petru Rares), ea si-a unit viata în fata altarului cu a unui domn (Voda Mircea Ciobanu) si a fost mama de domn (a lui Petru Voda cel Tânar). A avut sapte copii, trei baieti si patru fete - Petru, Anca, Alexandra, Marina, Dobra, Mircea si Radu -, pentru care nu s-a dat în laturi de la nimic atunci când a fost vorba sa-i "capatuiasca" într-un fel sau altul.
Se mărită cu Mircea Ciobanul
Asadar, cum spune cronica, doamna Chiajna s-a nascut din Petru Rares si prima lui sotie, Maria, în Polonia, în 1525, pe când viitorul domn al Moldovei se afla în pribegie. Doamna Elena, desi mama vitrega, a crescut-o ca pe copiii ei, dându-i o educatie aleasa. Domnita Chiajna a crescut frumos, cu toate peripetiile domniei tatalui ei, devenind o tânara ambitioasa, energica, cu o personalitate puternica mostenita, desigur, de la ilustrii ei înaintasi. În 1546, la douazeci si unu de ani împliniti, se marita cu Mircea Ciobanul, domnitorul Tarii Românesti (1545-1554 si 1558-1559), fiul natural al lui Radu Voda cel Mare, domn al Tarii Românesti între anii 1495-1508, ramas în istorie si prin faptul ca l-a adus în tara pe Macarie, care a tiparit Liturghierul, Evanghelierul si Octoihul
Se mărită cu Mircea Ciobanul
Asadar, cum spune cronica, doamna Chiajna s-a nascut din Petru Rares si prima lui sotie, Maria, în Polonia, în 1525, pe când viitorul domn al Moldovei se afla în pribegie. Doamna Elena, desi mama vitrega, a crescut-o ca pe copiii ei, dându-i o educatie aleasa. Domnita Chiajna a crescut frumos, cu toate peripetiile domniei tatalui ei, devenind o tânara ambitioasa, energica, cu o personalitate puternica mostenita, desigur, de la ilustrii ei înaintasi. În 1546, la douazeci si unu de ani împliniti, se marita cu Mircea Ciobanul, domnitorul Tarii Românesti (1545-1554 si 1558-1559), fiul natural al lui Radu Voda cel Mare, domn al Tarii Românesti între anii 1495-1508, ramas în istorie si prin faptul ca l-a adus în tara pe Macarie, care a tiparit Liturghierul, Evanghelierul si Octoihul
.
Prima femeie care se pune în fruntea oastei
Prima femeie care se pune în fruntea oastei
Sfârsindu-si viata de tânar, prin moarte buna se zice, Voda Mircea Ciobanul o lasa pe doamna Chiajna vaduva, singura, cu sapte copii de neam domnesc în grija."De aici încolo, si-o fi spus fata lui Petru Rares, totul cade pe capul meu!" Si s-a pus pe treaba. Cu toate ca abia trecuse de zece ani, îl instala pe tronul tarii, sub tutela ei, pe primul nascut dintre copii, Petru, caruia i s-a zis, din cauza nevârstiniciei, Voda Petru cel Tânar. Boierii, razvratiti pe timpul domniei lui Mircea Ciobanul, aciuati la nord de Carpati, socotesc ca le-a venit vremea, strâng luptatori si pornesc spre Bucuresti pentru schimbarea necoptului domnitor. Chiajna nu sta cu mâinile în sân. "Se pune în fruntea oastei domnesti - spune cronica vremii -, fiind singurul exemplu din trecutul nostru al unei femei conducând o oaste în razboi". Este învinsa la Românesti, dar îsi ia revansa în batalia de la Serpanesti. Totusi, în cele din urma, doamna Chiajna este nevoita sa ia drumul Stambulului cu întreaga ei familie.
Nevârstnicul Petru este pus pe tron
Dar nu se astâmpara nici de aceasta data. Pe lânga faptul ca pune la bataie 210.000 de galbeni, intra în legatura pe cai numai de ea stiute, cu doua dintre cele mai frumoase cadâne din haremul sultanului, evreica Nurbani si venetianca Safigi. Stimulate si dumnealor "cu niscai galbiori, în noptile fermecate ale Bosforului, ele sopteau la urechea batrânului Suleiman ca Petru, fiul Chiajnei, este un copil destept si mama sa o femeie destoinica. Convins si prin farmecele cadânelor si prin argumentul banilor, sultanul o trimite pe Chiajna si pe fiul ei la Bucuresti, cu firman de domnie". "Aceasta domnie a lui Petru tine sapte ani - spune iarasi cronica -, timp în care copilul abia se facea flacaiandu, domnind numai cu numele într-o tara în care Chiajna era acum necontestata stapâna". Grijulie fata de viitorul copiilor, îsi începe "campania de capatuire a acestora". Primul pe lista este însusi domnitorul tarii. Desi Petru voda cel Tânar nu avea decât saisprezece ani, maica-sa îsi pune în gând sa-l însoare cu o domnita frumoasa, Elena, fiica a unui anume capitan Nicolae Cherepovici, consilier apropiat al voievodului Ardealului. Se duc tratative intense, cu peripetii si compromisuri si de o parte si de alta, si, în cele din urma, nunta - bogata si fastuoasa - are loc la Sibiu, în august 1563.
Nunta fara mire
Numai ca a fost o nunta mai aparte. Fara mire. Fiind, cum se stie, mai mult copil decât barbat, acesta a fost lasat la Bucuresti sa se joace, în continuare, de-a hotii si vardistii sau de-a v-ati ascunselea. A fost reprezentat, la Isaia dantuieste, alaturi de tânara mireasa, de un procurator. La vremea aceea se putea si asa ceva. S-a întâmplat însa un lucru cel putin ciudat. Numai dupa cinci luni de la nunta, în ianuarie 1564, proaspata doamna Elena a lui Petru voda cel Tânar o nascu pe Tudorita, o fetita dolofana, de aproape patru kilograme. Nu se stie precis cum a reactionat tânarul însuratel. Se cunoaste însa, cu certitudine, atitudinea soacrei mari. Ar fi fost de acord cu orice pentru fericirea si binele odraslei sale. Dar sa admita ca un copil sanatos se poate naste la doar cinci luni... Asta nu! si-a zis hotarâta Chiajna. În consecinta, si-a încarcat nora într-un radvan, cu zestre cu tot, dar si cu progenitura facuta cu cine stie cine, si a trimis-o înapoi la Sibiu, la maica-sa si la taica-su, sa se spele pe cap cu ea cum or sti. "Scandal, scandal - si-au zis contemporanii - dar, cu Chiajna nu e de glumit". Astfel, Petru voda cel Tânar, fiul, ramâne neînsurat. Dar mama, doamna Chiajna, nu se descurajeaza. Îsi canalizeaza eforturile spre "capatuirea fetelor. Si nu era usor, ca erau multe - nu mai putin de patru - iar înlauntrul tarii partide stralucitoare nu prea se aflau". Le lua pe rând, cu rabdare, în ordinea venirii pe lume a domnitelor. O da, mai întâi, pe Anca dupa banul Neagoie, un boier tânar, bogat si loial domniei. Scapa apoi si de domnita Ruxandra, maritând-o mai mult sau mai putin din dragoste, cu camarasul Gheorghe Hrisoverghi, dregator credincios si de nadejde.
Încearca s-o marite pe Dobra cu Despot Voda.
Cu Dobra, fata frumoasa si ambitioasa ca maica-sa, Chiajna are planuri mari. Vrea s-o faca doamna a Moldovei. Pe tronul tarii surorii se afla, atunci, Despot Voda (1561-1563), un grec cu numele de Ioan Iacob Eraclid, colaborator, pretindea el, din neamul despotilor sârbi. A ajuns domn al Moldovei cu sprijin polonez si habsburgic. Vrând pesemne sa-si legitimeze oarecum domnia, printr-o casatorie adecvata, Despot Voda accepta bucuros propunerea venita dinspre Bucuresti. Se grabeste chiar sa-i trimita în petit, în iulie 1562, pe boierii Motoc si Avram, încarcati cu daruri scumpe, pentru a cere mâna domnitei Dobra. Doamna Chiajna îi primeste pe oaspeti cu bratele deschise. Era în joc nu numai fericirea Dobrei, râvnita de orice mama când îsi marita odorul. Mai presus de asta se situa ambitia de a o face pe una dintre fiicele sale prima doamna a Moldovei. La fata de cortina, cum se spune, au loc mese bogate si chefuri duse pâna noaptea târziu. În culise însa se duc tratative peste tratative, cu Chiajna în rol de negociator principal. Se mai da dintr-o parte, se mai da si din cealalta, se mai si lasa, ca la orice tocmeala ce se respecta. La sfârsit, târgul este batut în cuie, cererea în casatorie fiind "primita cu draga inima si împartasita cu bucurie de domnita". Oaspetii nu plecara din Bucuresti cu mâna goala. Pe lânga vestea buna, cum ca pirostriile pot fi puse pe capetele celor în cauza cât mai curând posibil, doamna Chaijna îi trimite viitorului ginere domnesc, în dar, un frumos si scump inel cu briliante si un portret al miresei. Al carei chip era, fireste, mult mai frumos în natur decât pe pânza.
Tradarea lui Despot anuleaza nunta
Despot Voda este în al noulea cer. Fixeaza nunta pentru 15 august si trimite crainici "în cele patru zari", pentru a pofti la marele ospat nu numai capetele încoronate din tarile vecine, ci si pe simandicosii suverani din Europa occidentala. Din pacate, atât pentru ambitioasa Chiajna si nerabdatoarea ei fiica în ale maritisului, cât si pentru nestatornicul Despot Voda, tot esafodajul matrimonial se darâma. Mai întâi nunta a fost amânata, ca apoi logodna sa se strice definitiv. Cauza? Se zice ca doamna Chiajna a aflat, prin antenele sale, ca domnitorul moldovean pusese gând rau Munteniei, intentionînd sa i-o dea fratelui sau adoptiv, un anume Dumitru. Ceea ce Chiajna nu ar fi acceptat nici moarta. De altfel, numai dupa un an de zile, Despot Voda este ucis de boierii necredinciosi si pe tronul Moldovei se urca, pentru a doua oara, celebrul Alexandru Lapusneanu. Asadar, Dobra ramâne nemaritata. Doamna Chiajna îsi continua însa misia, luând-o în colimator pe Marina, cea de-a patra si ultima fiica. De asta data "îsi îndrepta privirile spre acel Bizant, de unde ne mai venira în vremi odrasle domnesti pe scaunele tarilor noastre".]
Nunta Marinei cu un Cantacuzin batrân
Ticlui o misiva secreta catre patriarhul Constantinopolului, pe care îl cunostea bine, rugându-l sa-i gaseasca un ginere de neam ales si cu stare pentru tânara ei domnita. Nedându-se în laturi de la postura de petitor de ocazie, Patriarhul Iosif - Paleologul - se pune pe treaba, cercetând în dreapta si în stânga. Tinând s-o ajute cât mai cu folos pe vechea lui prietena din Tara Româneasca, sfânta fata bisericeasca îi raspunse în scurta vreme ca "cea mai stralucita partida pentru domnita valaha ar fi boierul Ion Cantacuzino, colaborator, în timp, din neamul împaratilor Bizantului". Doamna Chiajna jubila. Vaza de care se bucura familia Cantacuzinilor printre crestinii Bosforului, atât prin stralucirea numelui de vita imperiala, cât si prin influenta asupra societatii turcesti, nu era de ici de colo. Astfel, "dupa ce, de mai multe ori, alergara stafetele de la Bucuresti la Anchial -resedinta Cantacuzinilor-casatoria fu hotarâta si mirele, cu alai mare si daruri scumpe, porni la drum sa-si ia mireasa". Pe malul Dâmbovitei, lovitura de teatru. Vazându-si logodnicul, domnita Marina ramase ca trasnita. Viitorul ei sot avea cincizeci de ani batuti pe muchie "si era, asa gândea copila, urât cum numai pe dracul si-l închipuia". Se înfatisa maica-si si îi spuse printre sughituri: "Nu! Nu! Nu! Mai bine moarta decât femeia lui Ion, oricât de odrasla de împarat ar fi!".
Analizând chestiunea la rece, doamna Chaijna îsi dadu seama ca se afla într-o mare încurcatura. Sa strice nunta, asa, nitam-nisam, ar fi pus într-o situatie neplacuta întregul neam al Cantacuzinilor, întorcându-l împotriva sa. "Dupa o matura chibzuinta - spune cronicarul zâmbind -, iata ce nascoci mintea ei ascutita:
Rapirea Marinei de catre oamenii Chiajnei
Sfatui pe Marina sa se lase maritata si în schimb îi fagadui ca va împiedica consumarea acestei casatorii". Nunta se desfasura în largul ei, dupa tipicul vremii, fara vreun incident anume. Apoi, cu zestrea încarcata în harabale trase de cai puternici, sotii Cantacuzino luara drumul Stambulului. Lovitura a fost data în toiul noptii, dincolo de Dunare, lânga Rusciuc, unde proaspetii însuratei întinsesera tabara pentru odihna de dupa o zi de mars fortat. Oamenii Chiajnei, instruiti anume pentru misiunea pusa la cale, "intrara în cortul mirelui, rapira fata si zestrea si, trecând din nou Dunarea, se întoarsera la Bucuresti, spre rusinea si supararea sotului înselat. Dibacii curteni avura grija nu numai sa înapoieze Chiajnei pe Marina cu întreaga ei zestre, dar sa mai si aduca cu ei o parte din bogatele daruri ale mirelui". Cât despre fata, nu numai ca s-a bucurat ca a scapat atât de usor de "mosneag", dar nu a ramas nici nemaritata. Cu perseverenta ei înascuta, doamna Chiajna trase sforile în continuare, batând fierul cât e cald, cum ne spune vorba aia din batrâni, si "o cununa pe fata, dupa foarte scurta vreme, dupa un baiat pe gusturile domnitei, tânar, frumos si de neam tot atât de stralucit ca al Cantacuzinilor". Era vorba de Stamate Paleologul, nepotul patriarhului Iosif, al Constantinopolului.
Exilul în Alep
Au urmat câtiva ani buni în care Chiajna a domnit în liniste pe tronul Tarii Românesti, împreuna cu fiul sau, Petru Voda cel Tânar. Pâna în primavara lui 1568. Când, ca urmare a lucrarilor Cantacuzinilor, drept razbunare pentru rusinea patita cu uite nunta nu e nunta, "capugiul sultanului sosi la curtea din Bucuresti cu firmanul de mazilire. Petru cel Tânar, vaduv, doamna Chiajna cu întreaga ei casa - cei trei copii mai tineri, Dobra ramasa nemaritata, Mircea si Radu, doi nevârstnici - fura ridicati pe data din odaile lor si pornira fara împotrivire pe drumul exilului". Pedeapsa turcilor a fost aspra, întreaga familie domneasca fiind surghiunita tocmai în Asia Mica, într-o localitate - Alep - din nordul Siriei. Departe de tara si lipsita de mijloacele necesare unui trai cât de cât decent, "exilul a dus-o pe Chiajna la saracie si saracia la cersetorie". Marturie stau însemnarile unui calator din occidentul Europei care, trecând prin Alep, în 1570, ar fi vazut-o pe doamna Chiajna "facând comert ambulant cu maruntisuri pe strazile orasului".
Ca sa scape de saracie, îsi turceste doi fii
Dar povestea nu se termina aici - spune cronica. În vinele cersetoarei Chiajna curgea doar sângele lui Petru Rares si al lui Stefan cel Mare. Chinuita si zbuciumata, mândra doamna de altadata întelege ca exilul acesta nesfârsit avea o anumita cauza, si ca nu ea era cauza aceea, ci fiii ei, care, "cât or trai, le stau dusmanilor în cale ca o vesnica amenintare". Cu alte cuvinte, Chiajna si-a dat seama ca nu avea cum sa scape de necazuri atâta timp cât fiii ei, Mircea si Radu, ramâneau pretendenti potentiali la tronul Tarii Românesti. Ce sa fac? Se întreba ea. La un moment dat i se sugera, din sferele înalte ale Portii, ca trebuie sa aleaga. Ori îsi îndupleca fiii sa se turceasca, aderând la mahomedanism - în acest caz nemaiputând râvni la scaunul tarii -, ori îi lasa sa le putrezeasca oasele în închisoare pe viata. De unde se vede ca doamna Chiajna era despartita de cei doi feciori, care zaceau în beciurile închisorilor turcesti. Alegere grea. În cele din urma, balanta înclina spre compromisul suprem. Mircea si Radu trecura, de voie de nevoie, la islamism, îsi pusera turbanele pe cap si îsi luara nume noi: Ahmet si, respectiv, Iusuf, pentru a trai în liniste în umbra coranului.
O marita pe Dobra cu fiul Sultanului
Mai ramasese Dobra. Domnita era înca tânara, putin peste douazeci de ani, frumoasa foc si, mai ales, ambitioasa ca maica-sa. Cu toate acestea, drumul spre un eventual mariaj care s-o aduca pe tronul uneia dintre tarile românesti, alaturi de un domn pamântean, era închis definitiv. Cu doi frati turciti nu putea spera la asa ceva. Într-un moment de incertitudine, se îndragosti de ea un anume domn de Grandchamp, ambasador al Frantei la Poarta, care o ceru pe fata în casatorie de câteva ori. A fost refuzat, cu delicatete, de fiecare data. "E prea departe Franta!" îsi motiva retinerea, pe fata, doamna Chiajna. Prin dos afisa însa o cu totul alta versiune: "Nu vreau sa-mi vad fata o biata ambasadorita". Si mai era ceva. Francezul nu era atât de bogat încât s-o multumeasca pe Chiajna. Cautarile au continuat. Si nu au fost zadarnice. Prin nu se stie ce mijloace, doamna Chiajna a reusit sa-si duca fiica pâna prin preajma tânarului Murad, fiul sultanului si mostenitor al tronului, care se afla, pe atunci, sandgeac de Magnesia în Asia Mica. Lovitura de gratie a dat-o frumusetea Dobrei. Îndragostit lulea de românca, turcul o ceru în casatorie, nunta avu loc dupa regulile religiei musulmanului si fata Chiajnei intra în numerosul harem al lui Murad. Care, numai dupa câtiva ani, în 1574, dupa moartea tatalui sau, ajunge sultan al Turciei. Cu Dobra numarându-se printre cadânele lui preferate.
Si moare de moarte buna
Ce s-a mai întâmplat cu doamna Chiajna? Mama a doi musulmani, mutefuriagi ai sultanului, si a unei cadâne, cu regim special în haremul seraiului, avea acum usile deschise pretutindeni. Cel putin asa rezulta dintr-o scrisoare a ambasadorului Venetiei la Poarta, Gabriel Carazza, din februarie 1580, care îi comunica dogelui ca "Dorind doamna Chiajna sa vada pe sultana Valide (mama lui Murad), aceasta îi trimite careta ei, cu un chihaia si mai multi eunuci ca s-o aduca la harem".
A murit de moarte buna în 1588, la vârsta de saizeci si trei de ani, fiind înmormântata, se pare, în rit musulman. "Caci exclus nu este - spune cronicarul - ca fata lui Petru Rares sa se fi lepadat pâna si de legea ei stramoseasca, pentru a putea fi, îmbratisând islamul, mai aproape de copiii ei, pe care, e vadit ca i-a iubit mai mult decât pe oricine pe lume".
Despre modalitati de intimidare a domnitorilor si a familiilor lor de catre otomani !
Despre incercare permanenta de a ascunde adevarul strict secret al cointeresarii Unirii a celor trei Tari Romane , sunt urmatoarele stranse cronologic ! :
- Permanenta incercare a doamnei Chiajna de a se ascunde de turci (episodul de la turla Manastirii Carna !).
- Otravirea si moartea sotului sau Mircea Ciobanu in anul 1559 ,in plina sanatate ! .
- Nenumaratele exiluri practicate in mod constant asupra familiilor domnitoare,asa cum a fost cel asupra lui Mircea Ciobanu , care a fost exilat in Etiopia, asupra Doamnei Chiajna, in Siria la Alep ( de la 1579 spre 1588 ),exilul Domnului Petru cel Tinar in anul 1568 la localitatea Konieh unde a fost apoi otravit si a murit tinar la 23 de ani, (fiind si malformat din tinerete ) , moartea lui Mihai Viteazu la Turda in noiembrie 1601, inainte de a pleca la Fagaras, decisa de imparatul Rudolf al II-lea si la comandata lui generalul Basta !
- Nenumaratele batalii de care era capabil si iute predispus, Domnitorul Mihai Viteazul ! in
dauna turcilor, dar si tatarilor sau polonilor,sau maghiarilor !
- Otravirea si moartea nepotului Vladut, al lui Mihnea Turcitul, inainte de a fi apoi turcit el insusi !
- Urmarirea in permanenta a Doamnei Neaga de catre ostile turcesti mai ales la Buda,pentru care avea un foisor ridicat su forma de cetate la Grajdana si la Cetatuia(pe Magura !) sub pretextul recuperarii unei imense datorii, de un milion de galbeni !
- Exiluri repetate in directi diferite, la Mihnea care devenise nesigur la Tripoli si apoi in Siria !
- Trecerea fortata la mahomedanism a unor copii tineri de domnitori !
Domnitorul Mircea Ciobanu, sotul ei :
În 1547, domnitorul Tarii Românesti, Mircea Ciobanu (1545-1552; 1553-1554; 1558-1559), trece prin pasul Branului, într-o campanie de pedepsire a boierilor munteni rasculati împotriva sa si care s-au refugiat la Brasov. În 1550, actiunea lui Mircea Ciobanu s-a repetat, trecând prin pasul Bran, de data aceasta într-o expeditie ordonata de sultanul turc, împotriva unui dusman al lui Ioan Zapolya.
Mircea Ciobanul a fost Domn al Ţării Româneşti in perioadele ianuarie 1545-noiembrie 1552; mai 1553-martie 1554 si ianuarie 1558-21 septembrie 1559.
Despre viata sa:
Fiul al lui Radu cel Mare, Mircea Ciobanul inaugurează seria domnilor numiţi direct de Poartă. Inainte de domnie s-a ocupat de negustoria cu oi, îndeletnicire care i-a dat cognomenul.
Numit domn în ianuarie 1545, îşi face intrarea în Bucureşti la 17 martie, mare parte a boierimii îi este ostilă noului domn, care ripostează violent executând mai mulţi boieri şi confiscându-le averile. O parte dintre aceştia fug la Braşov. In replică, în iunie 1545, domnul întreprinde o expediţie de represalii în Ţara Bârsei. O nouă răzmeriţă, provocată de marele vornic Vintilă, este înăbuşită în noiembrie 1547. In august 1548, pribegii din Transilvania, susţinuţi de secui şi saşi, aducând cu ei un pretendent, pătrund în Ţara Românească, dar în lupta de la Periş, Mircea Ciobanul obţine victoria. In 1552, pribegii fac o nouă încercare cu un nou pretendent, Radu Ilie. Infrânt la Măneşti, la 16 noiembrie 1552, Mircea Ciobanul se vede silit să părăsească tronul, pe care Radu Ilie îl păstrează până în primăvara anului următor.
In mai 1553, în faţa forţelor turco-tătare care-l aduceau pe Mircea Ciobanul, Radu Ilie se vede însă silit să se refugieze din nou în Ţara Bârsei, deşi iniţial obţinuse o victorie asupra acestora. In august 1553 el încearcă fără succes să reocupe tronul.
In martie 1554, Mircea Ciobanul, care fusese mazilit la 28 februarie, este scos din scaun şi trimis la Istanbul, iar de aici surghiunit în Etiopia, după ce, în prealabil, averea îi fusese confiscată. In ianuarie 1558 Mircea Ciobanul este din nou numit domn al Ţării Româneşti. Noua domnie a debutat sângeros. Numeroşi boieri pribegesc la Braşov, în timp ce alţii (circa 200, după unele surse) sunt ucişi în februarie 1558. La cererea domnului, adversarul său Radu Ilie şi principalul său susţinător, vornicul Socol, care se deplasaseră la Istanbul, au fost exilaţi în insula Rhodos, dar au pierit înecaţi pe drum (iulie 1558).
In 1559, pribegii din Transilvania, în legătură cu cei din ţară, au încercat să năvălească pentru a-l înlătura pe Mircea Ciobanul, dar tentativa lor a fost anihilată încă înainte de a fi trecut munţii. Domnia lui Mircea Ciobanul se încheie în septembrie 1559, odată cu moartea sa neaşteptată. ( A fost otravit ? )
Pe plan extern, Mircea Ciobanul a fost un supus ascultător al turcilor. In 1550, la cererea sultanului, el a întreprins o campanie în Transilvania împotriva guvernatorului Georgio Martinuzzi, care urmărea să închine ţara austriecilor. Se pare însă că forţele muntene fie că nu au acţionat cu fermitate, fie că a existat o înţelegere cu Martinuzzi. Oricum, rezultatele campaniei au nemulţumit Poarta. în 1546, Mircea Ciobanul s-a căsătorit cu Chiajna, fiica lui Petru Rareş, cu care a avut trei fii: Petru, viitor domn, Radu şi Mircea, şi mai multe fiice: Măria sau Marina, Stanca, Anca şi Dobra, precum şi o fiică aflată în 1574 în haremul sangeac-beyului de Magneşia, viitorul sultan Murad III.
Despre viata sa:
Fiul al lui Radu cel Mare, Mircea Ciobanul inaugurează seria domnilor numiţi direct de Poartă. Inainte de domnie s-a ocupat de negustoria cu oi, îndeletnicire care i-a dat cognomenul.
Numit domn în ianuarie 1545, îşi face intrarea în Bucureşti la 17 martie, mare parte a boierimii îi este ostilă noului domn, care ripostează violent executând mai mulţi boieri şi confiscându-le averile. O parte dintre aceştia fug la Braşov. In replică, în iunie 1545, domnul întreprinde o expediţie de represalii în Ţara Bârsei. O nouă răzmeriţă, provocată de marele vornic Vintilă, este înăbuşită în noiembrie 1547. In august 1548, pribegii din Transilvania, susţinuţi de secui şi saşi, aducând cu ei un pretendent, pătrund în Ţara Românească, dar în lupta de la Periş, Mircea Ciobanul obţine victoria. In 1552, pribegii fac o nouă încercare cu un nou pretendent, Radu Ilie. Infrânt la Măneşti, la 16 noiembrie 1552, Mircea Ciobanul se vede silit să părăsească tronul, pe care Radu Ilie îl păstrează până în primăvara anului următor.
In mai 1553, în faţa forţelor turco-tătare care-l aduceau pe Mircea Ciobanul, Radu Ilie se vede însă silit să se refugieze din nou în Ţara Bârsei, deşi iniţial obţinuse o victorie asupra acestora. In august 1553 el încearcă fără succes să reocupe tronul.
In martie 1554, Mircea Ciobanul, care fusese mazilit la 28 februarie, este scos din scaun şi trimis la Istanbul, iar de aici surghiunit în Etiopia, după ce, în prealabil, averea îi fusese confiscată. In ianuarie 1558 Mircea Ciobanul este din nou numit domn al Ţării Româneşti. Noua domnie a debutat sângeros. Numeroşi boieri pribegesc la Braşov, în timp ce alţii (circa 200, după unele surse) sunt ucişi în februarie 1558. La cererea domnului, adversarul său Radu Ilie şi principalul său susţinător, vornicul Socol, care se deplasaseră la Istanbul, au fost exilaţi în insula Rhodos, dar au pierit înecaţi pe drum (iulie 1558).
In 1559, pribegii din Transilvania, în legătură cu cei din ţară, au încercat să năvălească pentru a-l înlătura pe Mircea Ciobanul, dar tentativa lor a fost anihilată încă înainte de a fi trecut munţii. Domnia lui Mircea Ciobanul se încheie în septembrie 1559, odată cu moartea sa neaşteptată. ( A fost otravit ? )
Pe plan extern, Mircea Ciobanul a fost un supus ascultător al turcilor. In 1550, la cererea sultanului, el a întreprins o campanie în Transilvania împotriva guvernatorului Georgio Martinuzzi, care urmărea să închine ţara austriecilor. Se pare însă că forţele muntene fie că nu au acţionat cu fermitate, fie că a existat o înţelegere cu Martinuzzi. Oricum, rezultatele campaniei au nemulţumit Poarta. în 1546, Mircea Ciobanul s-a căsătorit cu Chiajna, fiica lui Petru Rareş, cu care a avut trei fii: Petru, viitor domn, Radu şi Mircea, şi mai multe fiice: Măria sau Marina, Stanca, Anca şi Dobra, precum şi o fiică aflată în 1574 în haremul sangeac-beyului de Magneşia, viitorul sultan Murad III.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu